La inceput a fost intuneric

Privesc pe geam cum ceata invaluie orasul si luminile noptii incep sa palpaie chemand intunericul. Ar fi misto sa incep poetic un blog, sa debitez ideile aici, sa ma bat cu pumnii in piept si sa strig sus si tare ca eu detin adevarul suprem, si numai eu sunt cel ce le stie pe toate. Dar nu…

Prefer sa raman simplu si banal… Imi fac si eu un blog, ca tot romanul are… si nu numai romanul… Dar daca o fata de 14 ani poate sa-si faca blog sa zica cu cine s-a mai futut, eu de ce n-as putea sa-mi fac un blog in care sa zic cu ce idee intunecata, geniala, filozofica si plina de insemnatate am mai cochetat si flirtat pana mi-a futut creierii pana la carbonizare?

Apropos de introducere, nici macar nu se intuneca…. si nici macar nu e ceata, erau doar figuri de stil…. afara e frig de crapa pietrele si nici macar de un viol nu e riscul, pentru ca violatorilor nu le place sa ejaculeze cuburi… sau poate le place… Eu ma duc acasa si incep sa mazgalesc foi, pereti, frigidere, usi de lift, de bloc, de apartament, de metrou, de WC-uri publice sau ecologice…. Nu urasc pe nimeni in mod special, dar ii urasc pe toti in mod deosebit de egal…
Niste pudici fatarnici, niste mitomani ipocriti si justitiari cleptomani… Iubesc stirile de la ora 5…. deja am invatat sa lovesc cu toporul in 56 de puncte sensibile, si stiu sa ginesc femeile cu himen elastic. Iar filmele de la miezul nopti mi-au conferit doctoratul in tras cu arma, descuiat usi cu acul de par (Ar trebui sa-mi cumpar si un ac de par daca tot stiu sa-l folosesc) si licenta de a conduce masina in flacari pe autostrazi. Iubesc internetul, pentru ca mi-a oferit acest loc micutz si dragutz in care sa regurgitez tot ceea ce am mestecat in putini ani de scoala si mai multi ani de bla bla bla…

~ de intunericul pe decembrie 11, 2006.