Alte ganduri intunecate
Simplul fapt al existentei ne doboara zi de zi, dar am construit baricade din sentimente impietrite ca sa rezistam. Totusi ele actioneaza ca stabilopozi impotriva valurilor creatiei si gandirii limitand sau chiar invalidand spiritul liberei exprimari, transformandu-ne in animalute obediente, turma supusa a unor “putini”, enorm de avantajati. Suntem subjugati cu ajutorul si acordul nostru printr-o iluzie copilareasca a libertatii. Toleranta zero pentru cei deosebiti, ingaduinta minima pentru cei ce nu vor sa se alinieze ordonat in marsul progresului tehnologico-socio-economic. Sclavia inca exista sub diverse forme. De la cele pe care toti le cunosc din carti de istorie pana la acele forme subtile sub care ne continuam traiul democratic. Majoritatea populatiei e inrobita de rate sau de responsabilitati familiale si totusi nimeni nu observa asta.
Medicina exista de mii de ani, dar numai in ultmele decenii a devenit o afacere corporatista in care se tine seama mai mult de profit si pierderi decat de juramantul lui Hipocrate. Natiunile militeaza pentru pace dar se inarmeaza motivand ca nu vor decat sa se apere. Conducatorii multor natiuni nu sunt decat paraziti insetati de sangele popoarelor majoritatea avand ca scop doar bunastarea lor materiala, si nu imbunatatirea conditiilor de viata la nivel global. Si totusi suntem cea mai inteligenta rasa intalnita pana acum. Capabili de compasiune, de rationament si evolutie.
Imi ramane doar sa ma intreb “Cam cate mii de ani ne despart cu adevarat de civilizatie?”
Cred că te înşeli puţin în privinţa sensului pe care îl dai termenului “civilizaţie”. Civilizaţia se reduce la un set de norme şi reguli care fac posibilă viaţa într-o comunitate/stat etc. şi care vor servi întotdeauna drept pavăză majorităţilor de tot felul, căci doar ele contează, în orice domeniu – peste tot importantă e regula, şi nu excepţia. Pe de altă parte, ce naiba poate să însemne civilizaţia, când instinctele continuă să ne conducă, abia îmblânzite, pe ici, pe colo, de teama legilor. E adevărat că rânjetul animalic a devenit zâmbet, manifestare a unei simpatii trucate, de salon, că ne-am transformat ghearele în manichiură atent lustruită, că până şi colţii de altădată sunt acum opere de artă stomatologică, dar, dincolo de ele, cu ce e omul modern diferit de omul primitiv? Nu mai ucidem cu pietre copiii schilozi, dar nici nu îi tratăm la fel ca pe cei sănătoşi, not really. Îmi permit să-ţi recomand “Împăratul muştelor” de Golding, o carte remarcabilă despre raportul dintre civilizaţie şi barbarie. Sincer, nu cred că în civilizaţie ar trebui să ne punem speranţele, ci în individ.
(Te vizitasem acum un an şi iată că acum îmi întorci vizita. La cât de des scriem amândoi, probabil că va mai trece un an până la următoarea întâlnire.
)
Timpul nu imi prea permite sa citesc carti, si tot ce notez fac din propriile mele observatii. Iti multumesc pentru recomandare totusi. Si sa speram ca vom avea inspiratie mai des.